Societatea în nume colectiv se definește ca fiind societatea constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfășura o activitate comercială, în scopul împărțirii beneficiilor rezultate și ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspundere nelimitată și solidară a tuturor asociaților.Caracterul nelimitat al răspunderii constă în faptul că asociații pot fi urmăriți de creditorii societății și asupra patrimoniului propriu. Desigur, aceasta numai în subsidiar dacă creditorii nu-și pot îndestula creanțele din patrimoniul societății. Particularitatea menționată se explică prin faptul că societatea în nume colectiv este bazată pe încrederea între asociați. De cele mai multe ori ei fac parte din aceeași familie. Ceea ce prevalează la constituirea asociației este elementul personal și nu valoarea aportului adus de asociați. De regulă, societatea în nume colectiv, datorită numărului redus de membri, are resurse financiare limitate. Ea se constituie, de obicei, pentru exploatarea unei mici afaceri comerciale sau industriale.
Administrarea societății se realizează de unul sau mai mulți administratori dintre asociați sau de către toți asociații. Administratorul sau administratorii sunt aleși de către asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului. Cu această ocazie li se fixează puterile, durata însărcinării și eventuala lor remunerație, dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.
Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze împreună, deciziile lor trebuie luate în unanimitate. În caz de divergențe între administratori, hotărârile vor fi luate de către asociați care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.
Pentru actele urgente a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societății, poate să hotărască un singur administrator în lipsa celorlalți, care se găsesc în imposibilitatea, chiar momentană, de a lua parte la administrare.
Dacă un administrator ia inițiativa unei operațiuni ce depășește limitele activităților comerciale obișnuite pe care le exercita societatea, acesta trebuie să înștiințeze pe ceilalți administratori înainte de a încheia operațiunea. Sancțiunea este suportarea pierderilor ce ar rezulta din aceasta. În caz de opoziție a vreunuia dintre ei, vor decide asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.
Sună acum!