Baza legală pentru Grupurile Europene de Interes Economic este Regulamentul Comunităţilor Europene nr. 2137/85, care a fost publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene Legea 199 din data de 31 iulie 1985. Grupurile europene de interes economic (GEIE) sunt reglementate în România prin dispoziţiile Legii nr. 161/2003.
Un GEIE este asemanator unui GIE, acesta poate fi înființat în orice stat membru UE și în Romania prin filiale, sucursale, reprezentanțe sau alte entități fără personalitate juridică, cu condiția ca acestea să respecte legislația națională. Înființarea de sucursale sau filiale ale unui GEIE va fi supusă aceleiași proceduri de înregistrare impuse grupurilor de interes economic.
Conform dispoziţiilor Regulamentului nr. 2137/85 (art. 4 alin. 1), pot avea calitatea de membrii ai–GEIE:
– societăţile, precum şi alte entităţi de drept public sau privat, constituite potrivit legislaţiei unui stat membru şi care au sediul statutar sau legal şi administraţia centrală în cadrul Uniunii Europene. În cazul în care, în conformitate cu legislaţia unui stat membru, o societate sau altă entitate juridică nu este obligată să aibă un sediu statutar sau legal, este suficient ca societatea sau altă entitate juridică să aibă administraţia centrală în UE;
– persoane fizice care exercită în UE o activitate industrială, comercială, meşteşugărească, agricolă, sau care oferă servicii profesionale ori de altă natură în Uniunea Europeană.
În privinţa numărului de membri, Regulamentul lasă la latitudinea statelor membre posibilitatea limitării, la 20 – în legislaţia României.
Grupul european de interes economic se constituie prin contract semnat de toţi membrii şi încheiat în formă autentică, denumit act constitutiv, care se înregistrează în registrul special ţinut de statul membru pe teritoriul căruia grupul îşi stabileşte sediul.
Actul constitutiv al grupului se depune la registrul special.
Potrivit art. 6 şi art. 39 alin. 1 din Regulament, un grup se înregistrează în statul în care are sediul, în registrul întocmit. Statele membre desemnează registrul sau registrele competente cu efectuarea înregistrării menţionate la articolele şi stabilesc normele care reglementează înregistrarea. Statele membre prevăd condiţiile în care se depun documentele.
Fondatorii, respectiv administratorii, răspund în mod solidar pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează prin neîndeplinirea obligaţiilor referitoare la înmatricularea grupului (art. 234 din Legea nr. 161/2003).
Sună acum!